De cîte ori vi s-a întîmplat să auziţi formulări de genul “comunismul este în sine o idee bună, dar nu a fost bine aplicată pînă acum. Să îi mai dăm o şansa!”. Chiar şi subsemnatul într-un entuziasm tineresc, ruşinos şi prostesc, susţinea nerozenii de genul:
nu neg ca aceste libertati erau incalcate la noi in vremea aia [in comunism]. vroiam doar sa spun ca romanii, din cauza acestor abuzuri care s-au comis (de catre oameni, nu de catre adevaratul comunism) dar si din cauza neosocialismului f prost aplicat din anii ‘90, se arunca acum prea docili in bratele unui tip de capitalism care in vest e deja desuet.
Vecina de Blog, care se va simţi din nou măgulită că este băgată în seamă de nişte reacţionari distopici. da vecino, eşti unul dintre cei mai coloraţi fluturi din insectarul nostru. Este o plăcere să mă laud cu tine.
Acesta este motivul principal pentru care documentarele de genul celui prezentat aici sînt încă foarte importante şi vor rămîne actuale. Generaţia messenger se înghesuie la coada cu tricouri cu Che şi gîndeşte absurd de iliescist, condamnînd prea des “întinarea idealurilor socialismului”.
Cu aproape doi ani în urmă Imperialistu ne anunţa că se află în producţie un film despre colaborarea dintre celor două forme de socialism, comunismului cu nazismul şi despre asemănările dontrinare foarte mari dintre cele două. Între timp documentarul a fost lansat, iar pe internet se poate găsi acum şi varianta subtitrată în româneşte (traducerea conţine ceva greşeli, dar iniţiativa şi efortul depus sunt de toată lauda).
Francoise Thom (profesoara Sorbona): Amandoua sistemele se bazau pe ideologii care aveau ambitia crearii ‘omului nou’. Este semnificativ faptul ca ambele sisteme nu acceptau natura umana asa cum este. Luptau contra naturii umane. Aceasta este radacina totalitarismului. Acestea sunt radacinile totalitarismului. Sunt evidente in ambele ideologii. Nazismul este o ideologie bazata pe o falsa biologie, iar comunismul este o ideologie bazata pe o falsa sociologie. Dar ambele ideologii pretind a avea baze stiintifice. (traducere Dan Timo)
Povestea sovietelor este un film documentar realizat în 2008 despre comunismul sovietic şi despre relaţiile de colaborare intre regimurile nazist (german) şi sovietic (rus) înainte de 1941, scris şi regizat de Edvins Snore şi sponsorizat de Uniunea Europeană şi Parlamentul European.
Filmul prezintă interviuri cu istorici din Occident şi Rusia, cum ar fi Norman Davies şi Boris Socolov, scriitorul rus Victor Suvorov, disidentul sovietic Vladimir Bukovski, membri ai Parlamentului European, precum şi cu victime ale terorii sovietice.
Filmul arată că au existat aproapieri filozofice şi de doctrină, legături politice şi organizatorice între sistemele naziste şi sovietice, înainte şi la începutul celui de al doilea război mondial.
Se subliniază egalitatea dintre exterminarea evreilor realizată de germani şi epurarea etnică prin înfometare făcută de sovietici, prezintă Pactul Ribbentrop-Molotov, masacrul de la Katyn, colaborarea dintre Gestapo şi NKVD (ultimul cu mai multa experienţă în exterminarea oponenţilor regimului la începutul războiului).
“Povestea sovietelor” mai prezintă şi deportările în masă sovietice şi experimentele medicale din Gulag. wiki
via Mihail Neamţu
costin:
Minunata postare.
Am vazut documetarul acum o luna la Cato Institute in DC. Dupa cinci minute am vrut sa ies din sala, asa de insuportabile erau imaginile genocidului din Ucraina.
M-am tinut tare, dar tot mi-am ascuns fata in palton din cind in cind. A meritat sa rezist. Filmul stabileste, clar, cu surse bine documentate, o conexiune ideologica si pragmatica inextricabila intre modelele de exterminare a “dusmanului” stalinisto-comuniste din anii de inceput ai comunismului si cele hitleriste. Sunt scene halucinante in care viitorii “dusmani” beau cot la cot la conferinte de “schimb de experienta” in “eliminarea dusmanului”.
l-am vazut acum cateva luni, intr-adevar socant! mai cu seama genocidul din Ucraina si felul in care intelectuali de marca sunt in stare sa debiteze niste ineptii teribile.
Un documentar necesar. Şi foarte serios documentat.
Nu mă voi referi la atrocităţile pe care le enunţă. Nici la similitudinea dintre cele două … socialisme. Care sunt, pentru mine, inimaginabile, cu toate că, deja, s-au şi întâmplat.
Ci la incultura umană a unor …intelectuali (în plus, şi artişti, precum G. B. Shaw), la acest criminal abominabil, numit Marx. Dar şi la cât de jos poate coborî “omul doctrinei”, la cât de inuman poate deveni omul, maşină dementă a terorii. La câtă suferinţă există încifrată în gena umană!
Pe de altă parte, ca o concluzie, putem spune că atunci când … doi “mari” se ceartă, ei sunt deja complicii marilor crime pe care le-au săvârşit şi pe care le săvârşesc, în comun ori separat.
inca un fluture la insectar: Oros Florin, un tinar social democrat, cu Che Guevara la butoniera.
Si ca orice socialist, ia din realitate (si citate) doar ce ii convine:
partea cu “daca esti de stinga dupa 30 de ani nu ai minte”, i-a scapat.
Tinarul Florin, are nostalgii clare:
Cateodata stau sa ma gandesc daca m-am nascut in locul
scroll in jos, vedeti clipul, care e facut la misto, dar interesant este cum il percepe Florin.
Laura:
Asa e, dar, pentru mine, “la trahison des clercs” era clara de multa vreme.
Tare buna, prin paradoxul ei, formularea “incultura inumana” pentru o casta de supra-educati (de fapt, supra-indoctrinati)care si-au pierdut umanitatea. Sunt pricipalii sustinatori ai lui Obama, aici.
Dar sunt ei inculti in vreun fel? Nu cred, as zice ca nu le scapa nimic. Shaw stia prea bine ce inseamna sa omori un om prin gazare. Campurile de batalie ale primului razboi mondial i-au oferit destul spectacol, incat sa nu poata fi acuzat de incultura. Nu, Panseluta si Laura, acesti oameni nu erau defel lipsiti de experienta umanitatii, cu tot ceea ce presupune ea, numai ca si-au vandut sufletul ideologiei (diavolului).
legat de ce spunea Panseluța și Imperialistu (la opiniile cărora subscriu) – era aproape o regulă ca să fii de stânga în Franța anilor 50-60, ca intelectual. mediul academic francez din acea perioadă abundă de exemple. iar intelectualii ce cunosc și tolerează barbaria – fie ea nazistă sau comunistă, diferențele sunt doar de nuanță – sunt mai vinovați decât masele manipulate.
Cultura e o formă de însămînţare a fiinţei. Iar când ia naştere nefiinţă din însămânţarea asta, ori sămânţa a fost otrăvită (iar cel care, posedând intelect, capacitate de înţelegere, de alegere, de capacitare complexă a gândirii, simţirii etc, acceptă lucrarea asta în şi prin fiinţa lui,e, în esenţă, analfabet din punctul de vedere al fiinţei), ori a pătruns într-o … nefiinţă.
Nimeni nu are nicio scuză aici (ca şi în toate multiplele întâmplări ale istoriei de acest gen), dar aşa-zişii intelectuali, care întotdeauna “conferă legitimitate tuturor crimelor” poartă o pecete infinit mai grea decât ceilalţi (împreună cu care se săvârşesc atrocităţile, aşa-numitele cozi de topor).
Pe de altă parte, după ce au aflat ce e-n Rusia lui Stalin, mulţi “stângişti” francezi şi-au …reaşezat opiniile (Gide, chiar Marlaux).
Iar dacă idei de genul celor care au fost pretextul instaurării regimurilor criminale comuniste puteau entuziasma tineri, ori burghezi plictisiţi, la inşi de vârsta şi de “formatul umanist” ale lui G.B. Shaw, de exemplu, lucrurile sunt ceva mai delicate.
(Însă, cel mai paradoxal lucru la .. trădările acestea inconştiente pe care intelectualii le fac – trădări ale speciei, ale fiinţei umane, în special – mi se pare a fi capacitarea lor excesivă, când se implică în astfel de demersuri, lipsa lor de discernământ, de distanţă igienică, necesară oricărui demers intelectual. Pentru mine este un blocaj mecanismul prin care cele mai mari crime, cele mai abominabile lucruri din istorie ori din realitatea imediată sunt, într-o proporţie covârşitoare, “opera” unor “intelectuali”. Asta să însemne că lipseşte veriga prin care înălţimile creierului pot rezona cu înălţimile inimii, ale fiinţei?)