Rezistenţa

Pentru cei care se întreabă…

Scris de vlad ⋅ Noiembrie 10, 2009 ⋅  Email acest articol ⋅ Print ⋅

Pentru cei care se întreabă câţi musulmani am cunoscut, ţin să precizez următoarele.

Am fost ca backpacker în: Maroc, Egipt, Palestina (şi restul Israelului). Am cunoscut musulmani în diverse contexte, am dormit în casele lor, am servit alături de ei masa, câte un ceai de mentă (foarte folosit în Maroc), sau o cafea în Egipt. În zona Palestiniană am trecut printre kalaşnikov-urile lor, pentru a mă putea închina locului de naştere al lui Hristos în Betlehem. Ne-am adresat unii altora, ei ca localnici, eu ca vizitator, ocheade, zâmbete, vorbe sau grimase, funcţie de situaţie. V-ar surprinde foarte tare să vă spun că sunt oameni cu bune şi rele? Că unii sunt mai ok decât alţii? Nu m-am întors dintre ei demonizându-i. Sunt oameni mai degrabă care merită compasiune, cei mai mulţi, pentru ca au avut nenorocul să se nască într-o ideologie pur şi simplu demonică, delirantă, rod al unui lunatic. Dar oricâtă compasiune le-aş oferi, dacă un astfel de exponent al islamului o ţine pe a lui chiar şi după ce a trecut prin civilizaţia occidentală şi a urmat o facultate europeană sau americană… înseamnă ca e o cauză APROAPE pierdută, iar datoria mea de exponent al culturii şi civilizaţiei europene (ebraico-elino-creştine) este de a-i contrapune moştenirea mea spirituală şi intelectuală, crezul meu în ceea ce conferă demnitate umană individului (în definitiv în libertate, drepturile omului şi liberă exprimare).

Amintirile sunt cam de toate felurile, de la dezgustătoare până la placute. Cea mai apăsătoare e impresia rămasă de oameni duplicitari (taqyia la ea acasa) faţă de europeni, deci e greu să închegi o prietenie sinceră. Apoi, mizeria e aproape suverană printre ei. Am fost ca backpacker tocmai pentru a lua contact cu modul lor de viaţă. Nu m-am dus ca turist cu bilet platit prin agentie de turism. Trist, dar adevărat: bună parte din locurile acestea sunt încă în evul mediu. În Medina din Fes (Maroc) îţi mută nasul mizeria. Fără ghid localnic te-ai fi rătăcit pe miile (în jur de 3 mii, parcă) de străduţe foarte înguste. Atât de înguste încât încăpeau doar măgăruşii cu saci pentru a colecta gunoiul de peste zi, pe care îl aruncau în stradă. Ghizii erau adolescenţi care mai făceau astfel un ban de buzunar. Ar fi mult mai multe de spus, dar va fi timp pentru toate.