Ce bine ca mai gasesti timp sa scrii aici (ne amenintai cu retragerea pentru citeva saptamini…)

Sunt complet de acord cu tine ca ceva trebuie sa se miste in constiinta romanilor, si oameni ca tine pun masinaria in miscare.
M-au dus mereu la disperare enunturile despre o asa-zisa esenta a romanilor, care sunt/nu sunt generic capabili de una sau alta. Octavian Paler scria, dupa un accident rutier de imense proportii, in care murisera vreo 20 de oameni, si discutind seninatatea si incompetenta autoritatilor, ca romanii n-au “simtul tragicului”, de parca grecii, “inventatorii” tragediei, o mai au.
Pe mine ma intereseaza oricum mai putin lipsa de sentiment al tragicului decit lipsa de simt civic, care are explicatii cultural-istorice. Poate un filozof le-ar vedea direct legate, dar ar fi prea multa speculatie in asta, si in fond neproductiv.
N-am vrut sa-i “scuz” pe romani; nu cred in “scuze”: masonii, americanii, rusii, tiganii. Scuzele de orice fel ridica responsabilitatea de pe umerii indivizilor care au un creier si o constiinta, si care sunt in stare sa aleaga, la urma urmei, chiar si cind au un pistol la timpla, sa umeze o cale sau alta.

Trasaturile unei etnii/societati sunt in flux, chiar daca rezista pe portiuni mari de timp, si par batute-n piatra. Dar mai cred si ca exista “adevar” dincolo de timpuri si “consensul comunitatii”, dupa definitia raposatul Richard Rorty, si ca realizarea adevarului asta e drumul umanitatii.

Nimic ridicol in ce faci. Dimpotriva. E extraordinar.

In cele din urma, ca romani, putem gasi destule scuze: ca rusii, ca tovarasii, ca ungurii, ca Yalta, ca Churchill, ca americanii. Undeva trebuie tras linie si luat de la capat. Undeva trebuie sa ne regasim si noi.

Tibetul este si nu este neglijabil in toata afacerea asta. Este neglijabil pentru ca este prea departe, iar noi suntem prea lipsiti de importanta pentru a influenta marile afaceri, dar in acelasi timp este foarte important. Lasand la o parte dimensiunea umana - daca putem -, este important si prin prisma faptului ca felul in care ne raportam la aceasta tragedie spune ceva despre noi. Si ceea ce spune nu imi place si cred eu ca nu ne place.

Noi, aici, nu ne luam dupa curentul popular. Nu suntem niste gica-contra incurabili, nu, dar ceea ce facem noi aici este ca incercam a schimba lucrurile in bine, putin cate putin. Daca o mana de oameni privesc altfel lumea dupa luni de zile de citit diverse articole pe aici si noi tot am castigat ceva, efortul nostru nu a fost in zadar.

Daca vrei, iti dau si un exemplu personal. Problema Basarabiei a fost si ramane una sensibila pentru mine, in ciuda faptului ca rudele mele nu au absolut nici o legatura cu zona respectiva. Intotdeauna am considerat ca modul in care noi ne raportam la Basarabia si basarabeni - extinzand problema la toti ceilalti romani care nu sunt cuprinsi in granitele Romaniei - spune multe despre noi, ca oameni si ca natiune. Atitudinea noastra este oglinda in care ne vedem asa cum suntem noi in realitate.

Mergand pe aceasta idee, am incercat sa fac in asa fel incat subiectul sa nu mai fie tabu, chiar daca pe aici nu se vede. Nu este o dovada de mare curaj, dar din nefericire, in Romania lui 2008 poti avea cateva surprize tare neplacute legate de acest subiect. De exemplu, acum cateva luni am asistat la un seminar unde o buna parte din colegii mei (aproape jumatate din cei prezenti) au sustinut ca moldovenii nu mai sunt romani, ci moldoveni, ceea ce reprezinta o victorie tarzie si absolut uimitoare a sovietismului, total neasteptata pe asta parte a Prutului, ferita de executii si deportari operate de NKVD. Dezamagitor? Foarte. Tov. Vladimir Voronin ar fi mandru.

Altii, cu pretentii de intelectuali mai mult sau mai putin fini, mi-au tinut discursuri despre cat de perimate sunt toate aceste lucruri pentru care ma “lupt” eu si cat de ridicol sunt, din moment ce chiar o buna parte din moldoveni nu considera ca impartasesc absolut nimic in comun cu romanii de dincoace de Prut.

I will tell you what I tell them: I couldn’t care less. Adevarul, dreptatea si binele nu tin cont de opiniile unora sau ale altora. Ele exista si in lipsa omologarii lor de catre vreun autointitulat ganditor de pe plaiurile mioritice ori de aiurea. Noi putem sa ne prefacem ca ceea ce se intampla este neimportant. Putem, dar nu o facem din moment ce suntem pe aici si am convenit ca lucrurile nu merg in directia corecta. Altfel, alegeam si noi calea mai usoara, ingrosand turma de oi, si devenind, in extremis, propagandisti de’ai lui Voronin, amatori de discutii savante despre drepturile moldovenilor de a fi o natiune distincta/ frustrarile care stau la baza rezistentei islamice in fata imperialismului occidental (economic si militar).

Vorba poetului,

Vremea trece, vremea vine
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te ‘ntreaba si socoate.
Nu spera si nu ai teama:
Ce e val, ca valul trece;
De te ‘ndeamna, de te chiama,
Tu ramai la toate rece.

Si de va fi sa nu fie doar un val, asta este, mai bine invins luptand de partea a ceea ce este drept decat invingator alaturi de ceea ce urasti mai mult pe lumea asta. Cineva trebuie sa o faca si pe asta.

“Nu le cere nimine nimic extraordinar: doar ceva mai multa coloana vertebrala.”

Vobesti serios? O “ceva mai multa coloana vertebrala” in conditiile Romaniei in special, si in orice alte conditii, e “nimic extraordinar”??
E cel mai greu lucru intr-o viata de om, darmite intr-o societate intreaga.

Andreanum are dreptate: romanii in general sunt departe de asa ceva. Majoritatea societatii functioneaza dupa principiile acumularii primitive de capital si al interesului personal sau de clan. Sunt in stare sa depun marturie ca, in lumea din care provin, nimeni nu stie despre sau nu-i pasa de Tibet.

Asta e realitatea. E nenorocita, dar e singura pe care o avem si singura care intra in ecuatie acum. Nu incerc sa scuz sau sa gasesc rationalizari facile ale starii de lucruri. Din motive istorice si culturale, astia sunt romanii la ora asta. Ce conteaza e ce se va face de acum incolo.

Oricum, Romania va fi o cantitate neglijabila la Olimpiada. Pe buna dreptate.

Si pana la urma, nici nu isi propune careva sa ii aduca pe toti pe calea cea dreapta. Nu vor? N-au decat sa rataceasca in bezna, important e sa ii salvezi pe cei cu putere de decizie. Astia din urma vor fi cei care vor face istoria, nu masele. Interesul national, binele si dreptatea nu se urmaresc in functie de sondajele de opinie.

nu vezi ca noi incercam sa ne fofilam pe dupa toate gardurile si garduturile tocmai ca sa nu rostim respicat un adevar stiut sau o opinie clara, dar minoritara

Asta este unul din obiceiurile noastre proaste ridicat la rang de politica nationala. Tread lightly, frate, ca nu cumva sa suparam pe careva - in cazul de fata, Republica Populara si avocatii ei interesati. Doamne fereste sa avem o pozitie principiala!

Eh, o data si o data vom fi nevoiti sa facem si noi o alegere, sa optam once and for all: cu unii, ori cu altii. Ne plac chinezii, atunci sa stam langa maoismul de piata pastorit de Beijing si acolitii sai, sa iesim frumusel din NATO si din UE si sa aderam la CSI, cu care poate avem mai multe in comun. Daca insa suntem de parere ca nu avem ce cauta in clubul select Rusia-China, atunci sa facem bine si sa ne comportam ca atare.

Comportamentul Occidentului este dezamagitor? Cu totul de acord, doar boala nu a afectat numai Estul. In timpul in care noi experimentam dejismul si ceausismul, vesticii au inceput sa prizeze la randul lor -ismele de bine. Astazi culeg roadele: generatii lipsite de principii, crescute la umbra unei civilizatii pe care o dispretuiesc si pentru ale carei valori nu ar lupta in veci.

Cosmin > Incep sa cred ca presa nici nu este capabila sa trateze un astfel de subiect. E mai mult decat rea-vointa. Cantitatea de prostie este absolut infioratoare, iar farsa sinistra de care vorbea Francesco va fi tratata ca orice alt eveniment.

Emil > E simplu: Comitetul Olimpic International il va condamna public pentru amestecarea politicii cu sportul. Stai sa vezi tu circ.

Pai si tu le scrii romanilor despre asa ceva si vrei sa fie de acord si nu numai atit, dar sa ia si faca ceva? Adica noi, romanii, sa zicem ceva intr-o chestie cu China si Tibet, despre care noi nici nu avem habar ce e: stat, regiune, religie? Citi dintre romani stiu care e treaba cu conflictul asta? Citi au inteles de ce au stins tibetanii flacara olimpica? Si, mai important, pe citi intereseaza?
Zau asa… nu vezi ca noi incercam sa ne fofilam pe dupa toate gardurile si garduturile tocmai ca sa nu rostim respicat un adevar stiut sau o opinie clara, dar minoritara, precum acum 20 de ani rageam in fata careului, la inceputul si sfirsitul scolii, dezideratele si nobilele idealuri ale societatii multilateral dezvoltate si ale partidului si statului nostru comunist Amin. Ma rog, fara Amin.
Ce sa mai zic…?

cu toate aceste eu ma astept sa fie cam pocit. sportivii din vest sunt dupa cum se stie - destul de flexibili si ma indoiesc ca nu vor profita de unele sau altele momente spre a critica politica represiva a chinei.