Într-un interviu acordat la sfîrşitul lunii august postului tv din Turcia Kanal D, prim-ministrul turc Recep Erdogan a explicat cît se poate de clar că termenul Islam moderat e o ficţiune:
Aceste descrieri sînt foarte urîte, ofensatoare şi insultă religia noastră. Nu există Islam moderat sau ne-moderat. Islamul este Islam şi atîta tot.
Sursa: MEMRI
Islamul curge prin Europa
În schimb, musulmanii pot fi moderaţi şi unii chiar sînt, însă asta depinde de motivaţia şi profilul intelectual şi moral al fiecăruia. Cu alte cuvinte moderaţia e pusă în practică de individ, nu ţine de natura Islamului. Confuzia pe care o fac europenii (şi nu numai) e parţial inevitabilă, parţial voită. În primul rînd dogma ideologică a multiculturalismului invalidează evaluarea critică sau etică a culturilor non-vestice. Nu la modul absolut, traficul interpretărilor este permis, dar numai în sens unic, de la victimă la opresor. Rolul opresorului este fix, atribuit indiferent de context Vestului în general şi concret fiinţei descrisă integral sau parţial de atributele: rasă caucaziană, sex masculin, etnie anglo-saxonă, orientare heterosexuală, adept al capitalismului, independent, inventiv, simţ moral creştin. Rolul victimei este variabil, atribuit funcţie de context culturilor non-vestice sau grupurilor definite de o singură însuşire reprezentînd tipul victimizării: sex feminin, orientare homosexuală, rasă ne-caucaziană, religie diferită de creştinism, etnie străină, etc. Islamul este una din vacile sacre ale multiculturalismului, ceea ce în schema neo-marxistă de mai sus îi conferă un statut special sintetizat de dictonul “crede şi nu cerceta”. (Ironia istorică este că establishmentul multicultural şi-a însuşit acest element al dogmei catolice pentru proptirea propriei dogme atee.) Trebuie să credem că Islamul este “religia pacii” şi să acceptăm la pachet toate “particularităţile” care îl definesc. Postulînd – în numele statutului de victimă ale cărei plîngeri sînt invariabil justificate – că Islamul este ireproşabil se insinueaza şi ideea că Islamul este implicit moderat. Evident, premierul Erdogan ştie mai bine şi a refuzat ideea că partidul său ar legitima fantezia europenilor despre speciile Islamului, enunţînd un adevăr pe care Stînga europeană şi nord-americană preferă să îl ignore. Islamul este Islam. Moderaţia dă gust bun predicilor preparate de gaşca multi-culti, însă realitatea iese din tiparul reţetelor ideologice.
Realitatea a cuprins în această vară atentatul semi-eşuat al medicilor musulmani din Glasgow şi comploturile teroriste încheiate prematur prin arestarea a opt suspecţi în Danemarca şi alţi trei în Germania. În Anglia, librăriile publice din Londra stochează din abundenţă cărţi glorificînd jihadul şi califatul mondial, iar aproape jumătate din moschei sînt controlate de secta islamică Deobandi, mentorul spiritual al Talibanului afgan. Presa “serioasă” şi politicienii insistă bineînţeles că acestea sînt persoane sau fenomene extreme şi marginale care nu reprezintă Islamul adevărat sau marea majoritate a musulmanilor… moderaţi, cum altfel? De fapt nimeni nu ştie cît de moderată este majoritatea musulmanilor. Repetiţia constantă a acestei ipoteze e o mantra împachetată sub formă de certitudine indiscutabilă, derivată din axioma: Islam, exemplu de moderaţie. Însă e posibilă şi altă interpretare. Ştiind că Islamul este exceptat de critică şi nesupus vreunei presiuni serioase de adaptare la societăţile vestice, rezultă logic că manifestările Islamului în Europa şi America de Nord reflectă fidel natura sa intimă. Nestînjenit în lumea liberă, Islamul urmează traiectoria dictată de propria sa raţiune de a fi, asemeni oricărui corp în mişcare inerţială. În loc să sprijine postularea caracterului benign al Islamului şi din aceasta deducţia necesităţii moderaţiei celor care îl practică, această observaţie are o implicaţie contrară dogmei multiculturaliste. Ordinea de lucru e inversată. Dinamica internă a Islamului poate fi înţeleasă liber de idei preconcepute doar după observarea şi analiza în prealabil a manifestărilor musulmanilor.
Aplicînd raţiunea în locul dogmei, datele faptice enumerate anterior îşi pierd caracterul de excepţie şi devin reflectarea spiritului normativ al Islamului. Extremismul mult trîmbiţat se transformă în militantism natural, iar pasivitatea majorităţii musulmane pierde aura de moderaţie, un fals fabricat pentru liniştea noastră. Lipsa totală a împotrivirii faţă de cei care – ni se spune – le pervertesc religia paşnică şi onorabilă capătă sensul de susţinere tacită a “extremiştilor” şi de asigurare a masei critice în numele căreia militanţii fac revendicări şi se declară ofensaţi sau discriminaţi. Libertăţile noastre au devenit calul troian prin care Islamul practică şantajul concesiilor şi avansează colonizarea de către o majoritate musulmană paşnică şi nestingherită de stingerea lentă a civilizaţiei impotente care îi primeşte necondiţionat. De exemplu Bruxelles, capitala Eurabiei. Cartierul Moellenbeck a devenit o anexă magrebiană unde autorităţile belgiene nu mai au nici o autoritate.
Incapacitatea de a recunoaşte Islamul drept ceea ce este are şi o raţiune de ordin practic. O astfel de abordare înseamnă repudierea totală sau parţială a Islamului din societăţile vestice. Problemele concrete sociale, politice şi economice care ar rezulta sînt capabile să degenereze în conflict deschis şi pun sub semnul întrebării caracterul pluralistic, egalitarian şi democratic al lumii libere. Însă exact acelaşi efect îl are deja extinderea necontrolată a Islamului. Sîntem prinşi între ciocan şi nicovală. Dacă vom persista să ne amăgim ca pînă acum, caracterul pluralistic, egalitarian şi democratic al societăţilor noastre va continua să fie erodat şi în final civilizaţia pe care am primit-o moştenire de la Socrate, Cicero şi Iisus va dispare. Pe de altă parte, dacă ne hotărîm să rezistăm Islamului vom avea de ales opţiuni incomode pentru musulmani. În orice caz, lumea de mîine va fi diferită de cea de azi. Avem de ales dacă vrem să fim în ea sau nu. În caz afirmativ, trebuie să stopăm acum răspîndirea nestînjenită a celor mai nocive elemente islamice. Şaria, conceptul de jihad, califatul mondial, statutul inferior al femeii, obiceiul barbar al mutilării genitale, burka, poligamia, antisemitismul, anticreştinismul, pedeapsa cu moartea pentru apostazie sau homosexualitate trebuie proscrise din Islamul practicabil în Occident. Dacă nu altceva, măcar instinctul de autoconservare ar trebui să ne trezească la realitate.
În 1961 Ray Charles a refuzat să cînte în statul său natal în faţa unei audienţe segregate rasial şi în consecinţă adunarea legislativă i-a interzis pe viaţă să mai concerteze în Georgia. În 1979 adunarea legislativă a Georgiei l-a invitat pe Ray Charles la o sesiune extraordinară în cadrul căreia interdicţia a fost ridicată şi i s-au prezentat scuze oficiale pentru nedreptatea veche de aproape două decenii. Melodia Georgia on my mind a fost adoptată ca imn oficial al Georgiei. Dincolo de justiţia poetică – cîntecul compus de un negru ajuns simbol al unui stat care pînă nu demult îşi umilea instituţional cetăţenii de culoare – această istorie simbolizează şi capacitatea de înnoire a Americii. În contrast, un amănunt despre AKP, partidul islamic al lui Erdogan care guvernează Turcia de cîţiva ani. Pe perioada mandatului AKP statul a construit numeroase blocuri de locuinţe în Istanbul. Pînă aici numai de bine. Mica ciudăţenie constă în faptul că aceste blocuri se disting clar de cele construite anterior. Clădirile finanţate de guvernul islamic nu au balcoane. De ce? Pentru protecţia femeilor de ochii lumii. Codul islamic este foarte strict: femeile nu au voie să-şi arate faţa în public, indiferent dacă la nivelul solului sau undeva la etajul zece. În acest fel ingenios onoarea musulmanului plecat la muncă este garantată. Femeia rămasă acasă (cel mai probabil încuiata pe dinăuntru) este o femeie captivă în casă. Acest detaliu ar fi fost firesc în teocraţii islamice ca Arabia Saudita sau Iran, însă pentru Turcia, cea mai funcţională democraţie musulmană, simbolizează moderaţia şi capacitatea de înnoire a Islamului. Zero. Întrebare: care dintre cele două culturi se bucură de mai multă apreciere în lume?
Răspunsul progresist sună aşa. În primul rînd americanii nu au cultură (muzica neagră a lui Ray Charles este produsul sclavilor africani aduşi în America şi oricum, nici aia nu ar fi fost posibilă fără invenţia belgianului Adolphe Sax) şi în al doilea rînd numai cultura europeană e suficient de sofisticată şi sensibilă pentru un dialog respectuos cu Islamul, fără contribuţia căruia însăşi civilizaţia europeană ar fi fost de neconceput.
Răspuns plin de “sensibilitate” şi lipsit de instinctul autoconservării, înţeles corect ca o declaraţie de capitulare.
In primul rand mi se pare absurda descrierea “Şaria, conceptul de jihad, califatul mondial, statutul inferior al femeii, obiceiul barbar al mutilării genitale, burka, poligamia, antisemitismul, anticreştinismul, pedeapsa cu moartea pentru apostazie sau homosexualitate trebuie proscrise din Islamul practicabil în Occident.”
Statutul inferior al femeii in islam – nu am auzit ceva mai lipsit de sens…unde in Qur’an(cartea religiei islamice pt necunoscatori) se afirma ca femeile au un statut mai inferior decat barbatii ??? “obicei barbar al mutilarii genitale” – obicei de altfel practicat si in lumea evreilor (si ce multi nu stiu practicat in lumea crestina in timpul vietii lui Iisus).
Cum adica nu ai auzit ceva mai lipsit de sens? Incep sa cred ca nu ai fost pe aceeasi planeta cu noi. Stimate domn/ doamna, tu ai auzit ca (de ex.) in sistemul juridic iranian marturia unei femei valoreaza jumatate din marturia unui barbat? Daca un barbat te violeaza pe tine, ca femeie, cuvantul tau nu are valoare in fata cuvantului sau. Neconvingator, nu-i asa?
Distreaza-te, e gratis:
http://patrupedbun.net/barbati-si-femei-in-iran/.
http://www.jihadwatch.org/dhim.....005159.php
http://memritv.org/subject/en/79.htm
http://www.terrorismawareness......-in-islam/
Statutul inferior al femeii in islam – nu am auzit ceva mai lipsit de sens…unde in Qur’an(cartea religiei islamice pt necunoscatori) se afirma ca femeile au un statut mai inferior decat barbatii ???
Iti raspunde un musulman.
Women in Islam — Abul Kasem
Poftim si adresa lui de e-mail: abul88 at hotmail.com
Te rog sa-i scrii si sa-i corectezi intelegerea complet gresita.
Pe de alta parte, te anunt ca femeile din societatile islamice traiesc in viata reala, nu intre paginile Coranului. Iar in viata reala o duc foarte prost. Mult mai prost decit femeile din Europa, America de Sud si Nord, Orientul Indepartat sau Australia. Iti ofer citeva argumente pe care se sprijina afirmatiile mele din articol. Daca mai vrei, iti mai dau. Argumente din realitate, cu femei in carne si oase. Te invit sa privesti clipurile video si sa citesti materialele. Absolut totul este spus sau scris de musulmani care traiesc in lumea islamica. N-am adresele lor de e-mail, in caz ca doresti sa corectezi si intelegerea lor gresita, dar ceva imi spune ca oricum nu te-ar lua in serios.
India, 24 septembrie 2007
Muslim Women in India Seek Secular Justice
Arabia Saudita, 19 mai 2006
Saudi Author Zaynab Hifni Talks about Women, Sex, and Taboos in Saudi Society
Kuweit, 11 noiembrie 2007
Kuwaiti Politicians Debate Why Women Were Not Elected to Parliament
Liban, 9 septembrie 2007
Saudi Cleric Muhammad Al-’Arifi Explains Wife Beating in Islam to Young Muslims in a Ramadhan Show
Egipt, 5 iulie 2007
Female Circumcision Debated on Egyptian TV
Despre obiceiul casatoriilor temporare – sau de placere – larg raspindite in Orientul Mijlociu (misyar pentru sunni si mut’ah pentru shia).
Pleasure Marriages in Sunni and Shi’ite Islam
Bahrain, 21 decembrie 2005
Bahraini Women’s Rights Activist Ghada Jamshir Attacks Islamic Clerics for Fatwas Authorizing Sexual Abuse of Children
PS
Femeile nu pot avea un statut mai inferior. Inferior ajunge. Din cind in cind e bine sa consulti si un manual de romana.
Musulmanii din UK ar vrea sa vada “sharia” inclusa in legislatia britanica. Deocamdata, sustin ei, “insertia” s-ar limita la reglementarile privind casatoria, divortul si disputele financiare. Asadar, sa ne bucuram : pericolul de a fi lapidati ori de a ni se taia mainile nu ne paste imediat …
Articolul complet il puteti citi aici :
http://www.telegraph.co.uk/new.....tviewedbox
Evident, in buna traditie a multiculturalismului, autorii articolului se straduiesc sa-i prezinte intr-o lumina cat mai favorabila pe bietii musulmani discriminati de legislatia “necredinciosilor”!
Interesant, cu atit mai mult cu cit acum doi ani a existat o incercare similara in Ontario. Citeva organizatii islamiste au dus o campanie in scopul de a convinge legislatura si premierul provinciei sa recunoasca oficial sharia “pentru familie” drept cod legal paralel cu codul legal civil canadian. Stii cine s-au opus cel mai vehement? Femeile musulmane. Se aude, domnule M? Argumentul lor (popularizat in presa si la mitinguri de protest) a fost in esenta urmatorul: am venit in Canada ca sa scapam de sharia din tarile noastre de origine, pentru ca vrem traim intr-o tara unde legea nu discrimeaza intre femei si barbati. In final, premierul pe Ontario a refuzat categoric sa introduca sharia pentru litigii de familie si a spus clar: in Ontario exista o singura lege pentru toti, fara exceptie. A mai facut o chestie desteapta. Cu ocazia asta a desfiintat curtile de litigii domestice recunoscute pentru evrei si catolici. Ca sa nu existe dubla masura.
Nu stiu cum vor reusi englezii sa evite islamizarea treptata. Azi un deget, miine doua, poimiine toata mina. Singura rezistenta serioasa o vad din partea oamenilor de rind. Citesc de ani buni presa engleza si nu imi aduc aminte de reactii asa de numeroase si exasperate.
Comentarii ale cititorilor la articolul din Daily Telegraph:
‘We want to offer sharia law to Britain’
- thanks, Sfinx
http://www.adnkronos.com/AKI/E.....2237886194 > peste jumatate din femeile din Yemen se casatoresc cand au sub 15 ani. Adica, atunci cand sunt niste copii.